Intrebarea ridicata este, daca , personalitatile narcisice se pot iubi doar pe ele insele.
Persoanele narcisice au nevoie de admiratie si gasesc in mod inconstient surse de admiratie din partea celorlalti ca o aparare impotriva invidiei.Prin proiectarea acestor nevoi asupra partenerului, se tem ca vor fi exploatate si lasate fara ceea ce detin, prin urmare nu pot suporta dependenta partenerului de ele.Din cauza invidiei inconstiente , ele nu pot simti recunostinta pentru ceea ce primesc de la celalalt, a carui capacitate de a darui le trezeste invidia.Lipsa recunostintei exclude intarirea capacitatii de a aprecia iubirea primita.
Problemele pe care o persoana narcisica le manifesta la varsta adulta, provin din patologia timpurie a relatiei mama-copil.Agresivitatea orala cauzata de mame distante si reci, sau mame distante si hiperstimulatoare , de neglijare timpurie sau exploatare de catre mame narcisice indiferente la nevoile emotionale si viata interioara a copilului, intarite secundar de absenta emotionala a tatalui, duc la ura fata de mama, care, afecteaza in cele din urma relatia cu ambii parinti. Prin urmare, se ajunge la o invidie inconstienta fata de relatia de iubire.
Partenerul narcisic acuza si dificultati in aria sexuala. Unii barbati naricisici se tem sa nu fie ridiculizati si respinsi de femei , sentimente strans legate de proiectarea inconstienta a urii fata de ele. Pot suferi de sindromul Don Juan, in care, pe de o parte isi doresc sa seduca femeile, pe de alta parte sa le umileasca si sa le frustreze.Cautarea de noi aventuri deriva dintr-o idealizare a femeii si din dorinta de a gasi una care sa nu dezamageasca. Barbatii narcisici pot fi urmariti de principiul femeii madona-prostituata .
Relatia cu un partener narcisic sau cuplul in care ambii parteneri manifesta trasaturi narcisice pot fi extrem de dificile. Atata timp cat acestia nu constientizeaza adevaratele probleme si porniri, acestea vor genera alte probleme, conflicte si frustrari nerezolvate.
Principala pornire a personalitatii narcisice este exacerbarea stimei de sine. Stima de sine este, intradevar un semn de sanatate mintala, insa cand aceasta creste nerealist, apar sentimente de egocentrie, idei precum “eu sunt cel mai important”, “eu valorez mai mult, deci am mai multe drepturi”. Manifestate in relatia de cuplu, acestea genereaza lipsa de consideratie afectiva fata de partener, superioritate si sensibilitate la critica.
Partenerul narcisic este preocupat numai de sine, de nevoile si sentimentele sale. El nu poate percepe nevoile celuilalt, nu se preocupa de acestea, si, solicitarile sale de iubire sunt crescute. Fiind o persoana egocentrica, tinde sa abuzeze de bunurile cuplului, fie ele materiale sau emotionale. Pentru a-si satisface nevoile, poate apela si la manipulare, ca pe o forma de a-si manifesta “iubirea”. O persoana indragostita este capabila sa faca ce ii cere partenerul, astfel ca, aceasta devina mijlocul de indeplinire a scopurilor narcisicului.
Pornirile de superioritate ale partenerului narcisic se pot manifesta fie direct, dar de cele mai multe ori indirect. Acestea pot lua forma unor privire pline de repros, grimase nemultumite, competie pentru a ajunge in centrul atentiei. Insa aceste nevoi de superioritate sunt doar o forma de a masca complexele de inferioritate. Aceasta este lupta narcisicului, de a-si ascunde adevaratele trairi si a le masca cu grandoare, pe care, tot exersand-o, ajung sa si creada in ea.
Dorinta lor continua de a fi admirati, de a se ridica la inaltime, de a fi priviti cu invidie le mangaie orgoliul, insa adevarata lupta este pentru partenerii acestora. Daca vrei sa pastrezi o astfel de persoana in cuplu, trebuie s –o faci sa se simta tot timpul importanta, asemanator cu ridicarea unui cult al personalitatii. Partenerul unui narcisic nu poate si nu are voie sa fie vreodata mai presus decat acesta , iar pretentiile pe care le are de indeplinit il vor aduce, intr-un final la epuizare.
Sensibilitatea la critica pe care persoanele narcisice o manifesta survine tot din teama inconstienta de a nu fi ridiculizati, blamati, facuti de ras. Astfel ca, partenerii acestora tind sa devina persoane supuse si obediente, pentru a nu ii deranja.
Intrebarea pe care eu insami mi-o pun, este , de ce unele persoane raman blocate in astfel de relatii , cultivand pornirile narcisicului?Ma gandesc ca si ele au anumite conflicte nerezolvate inconstiente si, relatia cu un narcisic le confera satisfacerea anumitor nevoi, precum identificarea cu o persoana asemanatoare ( cuplul narcisic) care duce la sentimentul de realizare si importanta , dorinta de a oferi iubire neconditionata, pe care narcisicul o absoarbe si o asteapta.
Dar pana cand o astfel de relatie se poate mentine? Pana cand partenerul narcisicului il poate ridica in slavi si –I poate intari eul fara sa primeasca mai nimic in schimb? Cred ca o relatie cu un narcisic poate duce la multe frustrari acumulate, care la un moment dat vor exploda, lasandu-l pe acesta fara grai si fara putere.
Si-atunci ce-I de facut, astfel incat cuplul sa se mentinta? Fie el va functiona pe baza satisfacerii nevoilor diferite, in care fiecare dintre parteneri isi urmareste propriul interes , intr-un joc de tipul victima-agresor intersanjabila, fie se va ajunge la un punct comun, fie se va disipa.
Cred ca cel care poate avea puterea de a salva relatia si de a o aduce pe linia realitatii este partenerul celui narcisic. Constientizand care sunt manifestarile partenerului sau, fricile si vulnerabilitatile poate , fie sa le considere prea dificil de procesat si sa prefere ruptura, sau, poate sa investeasca timp in a-si face partenerul sa constientizeze ca intr-o relatie ambii au drepturi egale.
Cum poate face asta?
- Prin a –si manifesta propria personalitate, fara sa se simta ingradita
- prin a inceta sa isi ridice in slavi partenerul
- prin a avea curajul sa isi spuna punctul de vedere
- prin a fi realista si a nu astepta mai mult decat I se poate cere narcisicului.
