Asumati-va responsabilitatea sentimentelor voastre!
„Doua turiste stateau sus, la inaltime, pe varful unei roci de granit, privind spre Campiile Serengeti din Africa de Est. Una dintre ele se uita la mingea de lumina rosie, invapaiata, care simboliza, pentru ea, acest tinut uscat, parjolit de soare. In timp ce-si atintise privirea asupra soarelui, acesta a alunecat incet, pana la linia orizontului, umbrele s-au lungit, iar ziua s-a racorit. Cerul senin era ca o acuarela in nuante pastelate.
Insotitoarea ei sedea cu ea de vorba, cu spatele spre apus. Vorbea despre cum dorise intotdeauna sa vina in Africa. Cum citise atatea despre ea in copilarie si fusese fascinata de documentarele africane televizate. Ceva legat de acest tinut aprinsese o dorinta in ea.
Prima tanara asculta si privea, nu la tovarasa ei, ci la scena de dedesubt. Si-a pus binoclul la ochi ca sa studieze un grup de lei delectandu-se cu prada lor: un gnu. Era fascinata de felul in care respectau o ordine prestabilita de a manca, fiecare asteptandu-si rabdator randul. Hiene se agitau de zor in spatele lor, nerabdatoare sa le vina randul la ospat.
Cea de-a doua femeie vorbea despre cat de greu muncise si cat de mult timp stransese bani pentru a ajunge in Africa. Uneori lucrase la doua servicii. Acceptase orice i se oferea. Nu conta cat era de greu sau de dezagreabil. Avea un tel si urma sa si-l realizeze.
Prima femeie urmarea captivata, parca pironita locului, cum leii au parasit locul si s-au apropiat hienele. Pe deasupra lor, vulturii dadeau tarcoale, rotindu-se fara efort pe un curent termal cald ce se ridica din campia arsa de soare. Unii alunecau in jos din vazduh, pastrand o distanta precauta de hiene si sperand sa fie primii dintre ai lor care sa ajunga sa ciuguleasca oasele.
Femeia cea tanara cu spatele la aceasta scena, continua sa vorbeasca. Drumul pentru a ajunge aici fusese un cosmar. Avionul ei avusese probleme mecanice si ea fusese nevoita sa astepte cateva zile intr-un aeroport nord-african, ca avionul sa fie reparat. In timp ce calatorea prin Africa de Est intr-un autobuz, un mijloc de transport public, cineva ii taiase rucsacul si ii furase cecurile de calatorie. Dadea vina pe linia aeriana. Dadea vina pe africani. Dadea vina pe guvern pentru saracie si coruptie.
Prima femeie auzea, dar nu asculta cu adevarat. Prefera sa urmareasca viata pe campii. O cireada de girafe mergea spre nord, proiectandu-se pe fundalul apusului de soare. Siluetele inalte ornau cerul pictat. Gaturile girafelor se unduiau ca trestia in suflarea vantului si picioarele lungi si subtiri mangaiau cu atingerea lor pamantul, ridicand norisori de praf , luminati de soare. Soarele ce apunea umplea inima femeii, cu o caldura la fel de tangibila ca si arsita care ii atinsese trupul in timpul zilei.
Prietena ei tot nu se intorsese spre soare, ci continua sa-si reverse frustrarile. In cele din urma, prima femeie a intrebat:
-Nu realizezi ce tocmai ai pierdut? Imi vorbesti aici despre Africa, si, in acest timp, pierzi experienta de a fi aici. Esti concentarata pe trecut si pe ceea ce deja s-a intamplat si in acest timp pierzi miracolul prezentului. Imi spui cat de mult ti-ai dorit sa fii aici, dar acum ca ai reusit, nu savurezi clipa!
Auzind aceste cuvinte calatoarea a inceput sa se intrebe cum ar putea sa se desprinda de ceea ce s-a petrecut deja si sa se bucure de ceea ce se petrece acum .”
Despre povesti aici:
Suna cunoscut, nu-i asa? De cele mai multe ori ne centram pe trecut, pe experientele pe care le-am traversat, pe amintiri . Ramanem blocati intr-o entitate care a trecut, si asta ne impiedica sa ne bucuram cu adevarat de fiecare clipa prezenta.
Trecutul s-a dus, viitorul este incert (nu stim ce ne aduce), insa Prezentul este Aici si Acum. Fii constient de prezentul tau!
