John Welwood ( 2010), vorbește despre “rana universală” pe care fiecare om o poartă, o suferință ascunsă, o teamă de deschidere totală către ceilalți pentru a nu suferi.Toate problemele din relații derivă din această rană , care afectează calitatea vieții umane.Rana este o stare generala de lipsă a iubirii, un sentiment de a nu fi demn de iubire pentru ceea ce reprezinți ca om, lucru care afectează încrederea. Chiar dacă oamenii tânjesc după iubire, nu se pot deschide suficient pentru a-I permite să circule liber prin ființa sa.
Omul incearcă să treacă peste acele suferințe care îi marchează viața ( fie ele relații eșuate cu membri ai familiei sau posibili parteneri) ingnorandu-le, negându-le sau închizându-le adânc în sufletul lor.Folosind aceste mecanisme de apărare nu fac decât să complice starea în care se află, pentru că suferința există acolo, integrată ca rană a sufletului . Aceasta rană îi impiedică să fie sinceri și deschiși cu ei inșiși, să se accepte așa cum sunt și, automat, acest lucru se răsfrânge asupra modului in care se implică și se comportă în relațiile amoroase.
Oamenii tind să iși manifeste orgoliul ca pe o barieră împotriva unei presupuse suferințe pe care ar putea-o cauza partenerul. Vor să creadă că sunt mai buni, merită mai mult, au dreptate în tot ceea ce fac pentru că de fapt, se simt slabi și vulnerabili. Preferă sa fie orgolioși pînă la capăt, chiar dacă asta ar putea duce la dizolvarea relației lor, în loc să abordeze lucrurile cu deschidere si optimism. Asta pentru ca le este teamă să se manifeste liber, le este teamă să se accepte așa cum sunt, cu calități și defecte. Le este teamă să fie iubiți pentru ceea ce sunt și adoptă masca celui care le știe pe toate.
Exploziile de furie și învinuire se produc când apare în conștiință imaginea celui considerat rău si asocierilor dureroase, care se proiectează asupra partenerului. Partenerul de cuplu este privit uneori ca proiecția tuturor celor care au respins sau rănit persoana în cauză. Ganduri de tipul- nu trebuia sa am încredere, ești la fel ca ceilalți, îți voi arăta că nu îți permit să te porți așa cu mine, atrag răzbunări , învinuiri și agresivitate ce vor trezi alarma partenerului. ( Welwood, J.,2010).
Orgoliul pe care îl manifestă față de partener și defensivitatea pe care o afișează vor trezi în ei aceleași temeri pe care și cei în cauză le încearcă și vor reacționa în aceeași manieră , activându-și mecanismele de aparăre.
Unii oameni sunt atât de legați de ostilitatea și de orgoliul lor, încât sunt capabili să arunce relația in aer și propria lor fericirea doar pentru a demonstra că ei au dreptate și că partenerul lor a greșit.De fapt, acesta este și cel mai distructiv element al relațiilor umane-tendința de a găsi vina celorlalți și apoi de a-I judeca, respinge sau pedepsi pentru asta. ( Welwood, 2010 ).
Această ostilitate apare în urma unei răni vechi, aceea de a nu fi iubit pe deplin și în frustarări provenite din incapacitatea de a îndrepta acest lucru.Odată născute durerea și frustrarea devin ca un virus ascuns, adormit în sistemul nervos al ființei umane, gata să izbucnească in momente de tipul unei priviri răutăcioase din partea unei persoane.( Welwood, 2010 ).
Egocentrismul, aroganța, mândria și vanitatea sunt mecanisme prin care oamenii incearcă să își demonstreze importanța, dar în fapt , ele nu sunt altceva decît strategii de suplinire a iubirii de sine adevărate.Egocentrismul este un mod folosit de oameni pentu de a-I face pe ceilalți să se învârtă în jurul lor, pentru a compensa teama fundamentală că ei nu contează. Ceea ce îi determină pe oameni să se comporte urât cu semenii lor este pentru a arăta că ei sunt cineva, dar de fapt, comportamentul derivă din suferința interioară. ( Welwood, 2010).
Judecându-I pe alții, oamenii simt ca au dreptate, se simt superiori, dar de fapt se apară de judecățile si respingerea celorlalți.
Acest orgoliu al oamenilor, poate fi imblânzit prin acceptare de sine, prin conștientizarea rănilor , prin acceptarea lor . Daca fiecare reușeste să se iubească pentru ceea ce este, atunci și ceilalți vor face același lucru. Daca fiecare își acceptă defectele și părțile mai puțin bune, atunci cu siguranță vor deveni mai toleranți față de defectele celor care îi înconjoară și le vor privi ca parte integrantă a personalității lor. Vizualizându-se exact așa cum sunt vor înțelege ca nu sunt cu nimic mai presus de restul si vor învața să daruiască mai mult celorlalți. Tratându-i cu iubire și respect pe ceilalți, se tratează astfel pe ei înșiși.
Așa cum afirmă Desjardins (apud. Welwood , 2010) : “Nu există oameni răi , există doar oameni care nu au fost iubiți cum trebuie”, oamenii nu se comportă orgolios din răutate sau din dorința de a fi superiori, ci, din teama de a-și dezvălui laturile sensibile , pentru a nu fi răniți. Ei nu știu cum să își exprime dragostea față de semeni și față de partener, pentru că, la randul lor, nu au fost tratați cu dragoste și nu au fost invățați cum să o exprime.
Nevoia de afecțiune este este cel mai dorit sentiment uman și, totodată, el devine cel mai vechi îndrădăcinat în ființa umană.În lipsa unei securități emoționale , necesară in cadrul dezvoltării timpurii, apar fenomene precum seducția, demonstrativitatea, tendințele histrionice , valeitarismul, dorința de cucerire.
Aceeași idee de rană universală, dorința de a depăși vechile amintiri mute, preluate prin identificarea cu una dintre figurile marcante care jalonează primii pași ai ființei umane, se manifestă cu o putere care dicteză cursul unei existențe repetitive.Eliberarea de complexele inconștiente, presupune condamnarea fericirii in termeni de culpabilitate sau vinovăție.Între moralitate si masochism nu este decăt o diferență de nuanță.
Nereușita intimității de cuplu, construită pe ruinele unei feminități sau masculinități distruse ale părinților, este cauzată de o autoritate excesivă a părinților, care, devine un nucleu masochist sub forma unei moralități exemplare.
- Welwood, J. (2010). Iubiri perfecte, relatii imperfecte. Bucuresti: Elena Francisc Publisher.
Vezi si :
- orgoliul – trasatura de personalitate
- orgoliu- masculin vs. feminin
