Sa vorbim despre gelozie. O cunoastem, nu-i asa? Gelozia este un sentiment normal, caruia nimeni nu ii scapa. Chiar daca unii au ajuns la un nivel de constiinta a propriei persoane, gelozia tot da tarcoale.Diferenta este ca cei din urma stiu sa se raporteze altfel la propriile emotii.
Gelozia este, inainte de toate, o forma de durere, de suferinta. Se spune ca gelozia este reversul pasiunii, insa aceasta poate deveni distrugatoare:
• Pentru cel ce o simte– pentru ca roade continuu mintea, revine in ganduri, imbolnaveste trupul, macina somnul, impinge la adictii si, in cel mai distrugator mod, poate duce la suicid;
• Pentru ceilalti –impinge la conduite agresive,acte meschine, gesture dramatice, etc.
Asa cum am precizat, in doze normale poate fi un sentiment pozitiv, de stimulare intr-o relatie. Prezenta unui rival real sau imaginar, poate trezi sentimentele si relansa dorinta. Oamenii sunt competitivi si atunci vor face tot posibilul pentru a indeparta concurenta, existenta sau imaginara.
Insa, in doze excesive, devine dorinta de posesiune si control– o atitudine pe cat de infantila, pe atat de terifianta. Gelozia anormala, patologica se regaseste in temperamentele anxioase si in teama de abandon.
De unde provine?
Gelozia isi are radacinile in copilarie. Se naste din dorinte si nevoi nesatisfacute, frustrari cu atat mai dureroase cu cat favorurile erau oferite altora. Prima gelozie survine atunci cand copilul o vede pe mama indepartandu-se de el si apropiindu-se de tata, traind un sentiment de abandon, suferinta si tradare si, constientizand ca mai exista un altul in afara de el. Cea de-a doua gelozie survine in momentul intarcatului, cand mama ii retrage sanul copilului. Rana se adanceste. A treia gelozie, poate surveni in momentul aparitiei pe lume al unui alt copil ( fratior, surioara). De acum incolo tot ce ar fi trebuit sa revina copilului, va fi impartit.
Desi neconstientizata, aceasta mare rana se adanceste si se formeaza un vid interior, un gol, care trebuie umplut. Individul va cauta pe cineva sa-i panseze ranile si sa-i umple vidul existent. Va intra intr-o relatie de cuplu, invaluita in fericire si atunci gandurile ca un altul va putea sa “fure” ce-i al lui, incep sa rumege. Gelozia se instaleaza.
Studiile arata ca barbatii sunt mai gelosi decat femeile.Gandul ca altcineva ar putea sa intervina peste “ ce-i al lor” trezeste narcisismul si panica. Retraiesc marea istorie a barbatilor, incarcata de furie neputiincioasa. Aceasta istorie se leaga de relatia barbat-frica: frica de a fi incapabil sa isi satisfaca partenera, de a nu fi in stare sa o controleze, de a fi subjugat de pasiunea pentru ea, de a fi supus puterilor ei si astfel de a-si pierde propria putere, de a fi dominat si condus de ea. Exista insa , si barbati care isi tin in frau gelozia- iubesc cu adevarat si nivelul lor de constiinta a depasit posesivitatea.
La fel de bine, pot exista persoane care sustin ca nu sunt geloase, insa la acestia sentimentele sunt refulate. Ele raman efieciente in inconstient si, in momentul in care simt posibilitatea aparitiei unui factor perturbator in relatia lor de cuplu, renunta, fara drept de apel.
Cum se poate “lupta” cu gelozia?
Tine in primul rand de relatia cu tine insuti, de maturitatea afectiva dobandita . ( Vezi si iubirea de sine ).In acest caz, constientizarea propriilor emotii si corespondenta lor in realitate te poate aduce cu picioarele pe pamant.Imaginatia este redusa la proportii corecte.
Tine, apoi, de increderea si respectul acordat partenerului/ partenerei, de relatia construita, de nivelul de intimitate, de comunicare si echilibrul creat in cuplu.
Sa reusesti sa te mentii puternic si echilibrat in fata geloziei duce la inceputul intelepciunii si evident, sfarsitul nefericirii. ( Leleu, G.)
Tu cum faci fata acestui sentiment?
