Iubirea este marea forta a omenirii. Cautam iubirea in tot ceea ce facem, pentru ca una dintre marile nevoi ale omului este nevoia de iubire, nevoia de a fi iubit. Alergam dupa iubire, fericire si implinire si, de cele mai multe ori, o cautam in jurul nostru, in oamenii din fata noastra. Insa, sursa marii iubiri provine din interior, din iubirea de sine. Iubindu-te pe tine, ii poti iubi pe ceilalti, poti iubi cu adevarat viata.
Unii dintre noi, insa, nu stiu sau nu pot sa se iubeasca pentru ceea ce sunt, ca fiinte.
De unde provine aceasta lipsa de iubire de sine?
Motivele ne-iubirii de sine tin atat de partea fizica, corpul fiintei, cat si de partea emotionala, spirituala si de personalitate psihica.
Unii oameni nu isi iubesc corpul si intampina dificultati in a intra in contact cu el. Se simt nemultumiti de aspectele lor fizice si ajung, sa fie obsedati de aceste asa zise imperfectiuni. Se intampla ca, oamenii sa fie nemultumiti chiar daca nu au nici un motiv sa o faca. Ei se privesc intr-un mod care nu are legatura cu realitatea fizicului lor. Si-atunci, de unde aceste credinte ? Se poate ca, in copilarie, persoana sa nu fi fost valorizata, mama sau tata sa fi devalorizat copilul si corpul sau, iar aceste credinte au ramas adanc inradacinate in psihicul acestuia.
In planul psihic, oaamenii nu reusesc sa se iubeasca, pentru ca isi subestimeaza calitatile si nu isi vad decat defectele. Dezvolta complexe- de inferioritate, de incapacitate, de culpabilitate, chiar nevroze de esec.Unii se autodenigreaza, vorbindu-se de rau, si chiar se autopedepsesc atunci cand se simt nemultumiti, dezvoltand credinte de tipul : “O merit, pentru ca am ratat x chestie.” Si in acest caz, atitudinea parintilor este factorul determinant. Etichete puse in copilarie, de tipul “ lenes”, “incapabil”, “bun de nimic” raman intiparite in inconstient.
Un astfel de bagaj de factura negativa, o atitudine devalorizatoare fata de propria persoana isi pune amprenta, in special, in relatiile cu ceilalti semeni, dar mai ales, in relatia de cuplu.
Consecintele neiubirii de sine
• O nevoie pregnanta de a fi iubit
Cel care nu se iubeste pe sine ii va cere partenerului sa il iubeasca in locul sau . Va astepta tot timpul dovezi de iubire, va pandi cuvintele, va iscodi gesturile. Va avea nevoie de confirmari si reasigurari. Va trai cu nesiguranta si teama de a pierde fiinta iubita, va simti neliniste si panica la cea mai mica aparenta de retragere a iubirii. Va cerne comportamentul partenerului si va cauta dovezi de lipsa de iubire, pentru a-si confirma teama inconstienta de a nu fi bun de iubit. Neiubindu-se pe sine se va simti nedemn de a fi iubit. Dispozitia sa va fi instabila , iar asta va produce dezorientare si epuizare emotionala partenerului. O astfel de relatie devine toxica si dependenta.
• O incapacitate de a iubi
Nu poti iubi cu adevarat pe cineva daca nu te iubesti pe tine, in primul rand. Nu poti darui altora cu adevarat daca nu stii ce ai de oferit.Nu poti dezvolta o iubire autentica fata de ceilalti, daca ea nu provine din interiorul fiintei, din comoara spirituala a iubirii de sine.
• O incapacitate de a se lasa iubit
Atata timp cat nu-ti permiti sa te iubesti pe tine, nu poti permite nici sa primesti intreaga iubire a celorlalti, desi o cauti. Receptivitatea la iubire tine de gradul interior al iubirii de sine. Nu poti percepe, nu poti simti intregul val de iubire ce vine spre tine, ba, mai mult, nu-l poti intelege si accepta. Cauti metode de a te retrage si a te refugia in alte domenii, a face tot timpul ceva, astfel incat sa eviti contactul autentic cu ceilalti si, evident cu tine.
• Un dezechilibru in relatie
Asa cum aminteam anterior, o persoana care nu se iubeste pe sine, va cauta continuu iubirea partenerului, va trai prin acesta si va ajunge sa il epuizeze emotional, alterand intimitatea. O astfel de relatie dezechilibrata nu va functiona optim, deoarece o relatie sanatoasa presupune doua persoane mature, echilibrate care ofera si primesc.
• O succesiune de conflicte
Incarcatura emotionala din cuplu, cererile si invinuirile vor crea tensiuni si conflicte. Inconstient, cel care nu se iubeste pe sine va cauta provocarea si confirmarea faptului ca nu este demn, nu merita sa primeasca iubire ( asa cum a fost “invatat” in copilarie ).
Intelegand consecintele neiubirii de sine, ne putem raporta la “consecintele” iubirii de sine. A accesa iubirea de sine poate parea un proces anevoios care necesita deschidere, acceptare si dorinta in a se cunoaste din partea persoanei. Apeland la un specialist care ii poate ghida pasii spre Sinele interior, va putea accesa forta iubirii autentice.
Si-atunci cautarea necontenita a iubirii va inceta . Nevoia de a fi iubit va fi gasita in interior, marea lipsa a iubirii reale va fi accesata din interior, iar cautarea in exterior va inceta.
Eliberat de nevoia de a fi iubit, primirea celuilalt va fi facila, fara teama de a-l pierde, fara teama de a suferi. Eliberat de starea de lipsa, veti putea iubi fara sa cereti, fara sa epuizati, ci acceptandu-l pe cel din fata asa cum este, respectandu-i libertatea personala. Eliberat de asteptare, veti privi iubirea nu ca aducatoare de suferinte ci, ca pe o gratie in plus. Ego-ul dispare si iubirea ii ia locul. Iubirea naste iubire.
Mai aproape de Sine
• Iubiti-va corpul. Sunteti corp si meritati recunostinta si admiratie fara margini , tinand cont de structura, functionarea si complexitatea existentei voastre. Iubiti viata care freamata in corpul vostru, care va poarta prin lume;
• Fiti constienti de punctele voastre forte , subliniati-le si bazati-va pe ele;
• Constientizati punctele slabe, integrati-le si transformati-le;
• Nu va lasati urmariti de etichetele din copilarie. Suferintele si temerile sunt depasite;
• Fiti intelept, modest dar amitios cu privire la realizarile dumneavoastra. Observati, constientizati si bucurat-va de propriile merite.( Leleu. G., 2011).
