Termenul de „putere” are semnificatii diferite, insa, cand vorbim de putere in cadrul unei relatii sanatoase, ne referim la puterea ce izvoraste din stima de sine, nu din controlul exercitat asupra celorlalti.
Jocurile de putere apar in relatiile nesanatoase si dependente, in care unul dintre membrii sai cauta sa il manipuleze pe celalalt, pentru a putea obtine un asa zis avantaj asupra partenerului, aparand inevitabil o pozitie de inegalitate intre cei doi. Cel ce doreste sa controleze porneste de la premisa gresita ca trebuie sa detina controlul, pentru ca puterea nu poate fi decat a unuia .
Cand si Cum se „dezvolta” aceasta nevoie de putere?
Evident, in copilarie. In jurul varstei de doi ani copilul incepe sa fie integrat social.Are la dispozitie trei optiuni : revolta, supraadaptare sau cooperarea cu cei din jurul sau, fiecare dintre acestea avand propriile consecinte.
Un copil rebel va incerca sa isi impuna punctul de vedere in fata celor mari, pe principiul: nu fac ce spui tu si nu ma poti obliga. Acestia ajung sa isi detroneze parintii si sa ii manipuleze prin crize de isterie, refuzand sa ii asculte. Crescand ca adulti, vor folosi acelasi pattern in relatiile lor, vor avea impresia ca totul li se cuvine si ii vor manipula pe cei din jur pentru a-si arata puterea.
Pe de alta parte, un copil supraadaptat este, de regula, dominat de unul dintre parinti. El creste avand senzatia de pierdere a libertatii, dezvoltand resentimente, furie si frica, deoarece comportamentul si actiunile sale sunt suprimate si nedirectionate.El se adapteaza si isi reprima furia. Ca adult, va repeta patternul, va fi adaptat si, va ajunge victima jocurilor de putere.
Numai copiii care invata sa coopereze si sa admita ca ceilalti au propriile nevoi se vor dezvolta ca adulti sanatosi pentru care impartirea si cedarea puterii va sta la baza iubirii si relatiilor sanatoase, ca parte a vietii.
Cum recunoastem jocurile de putere?
In jocul de putere , initiatorul isi mentine interlocutorul in pozitia de victima pentru a putea fi salvat sau persecutat . Isi va mentine controlul si dominatia , pentru ca astfel isi va mentine puterea. Cei care folosesc jocurile de putere:
- dau sfaturi , dar nu accepta sa primeasca sfaturi
- au dificultati in a se adresa celorlalti, in a cere sprijin si iubire
- dau ordine, pretind si asteapta mult de la ceilalti
- incearca sa plateasca cu aceeasi moneda, sa diminueze stima de sine si puterea celorlalti
- judeca, saboteaza, persecuta si pedepsesc
- nu cedeaza, nu raspund dorintelor si nevoilor celorlalti
- fac promisiuni si nu le respecta, primesc increderea celorlalti pe care o tradeaza ulterior
- supraprotejeaza si sufoca
- privesc de sus, intimideaza
- iau decizii in locul celorlalti, nu au incredere in capacitatea acestora de a alege
- ii pun pe ceilalti in situatii fara iesire
- incearca sa-i schimbe pe ceilalti, fara insa, a schimba ceva la ei
- ataca cand simt vulnerabilitate
- afiseaza atitudini de antidependenta, „nu am nevoie de nimeni”
- forteaza, mituiesc, intimideaza
- poarta ranchiuna, isi arata nemultumirea, pentru ca „au tot timpul dreptate”
- abuzeaza verbal, emotional, sexual sau fizic
- sunt agresivi
- cauta sa aiba dreptate sau sa castige tot timpul
- nu cedeaza, nu renunta la propriile pareri
- nu admit ca s-au inselat, nu cer iertare
- raspund indirect, evaziv la intrebari
- nu renunta, iau apararea tuturor comportamentelor mentionate.(Schaeffer, B. 2012).
A renunta la jocurile de putere poate fi extrem de greu pentru o persoana care nu constientizeaza natura acestei nevoi. Fiind aparuta in copilarie, este adanc inradacinata si, de cele mai multe ori, ascunde experiente traumatice. A-si pierde puterea poate fi echivalentul pierderii de sine. Aceste persoane nu sunt dispuse sa-si infrunte spaimele, indoielile si temerile, pentru ca gasesc alte persoane de care sa se ocupe.
