P15: Atingerea telului suprem

Trebuie sa mergeti singuri pe drumul vostru!

„Legenda spune ca un tanar l-a abordat o data pe Buddha pentru a-l intreba despre atingerea telului suprem. Asistase la invataturile lui Buddha in fiecare zi timp de multi ani . Ascultase discutii despre iluminare. Petrecuse mult timp meditand la principii pe care nu le-a pus niciodata in practica. Unii oameni ar fi putut interpreta asta drept rezistenta, rebeliune sau furie, dar parea mai degraba, ca, pur si simplu, nu apucase niciodata sa actioneze la ceea ce i se oferea.

Intr-o seara si-a adunat tot curajul ca sa-l intrebe pe Buddha:

-O, Preainvatatule, a inceput, vin de ani la invataturile tale. Am incercat sa invat despre calea spre iluminare, dar am constatat ca nu mi-a schimbat in vreun fel viata.

-Atunci, a vrut Buddha sa stie, care este intrebarea ta?

-De-a lungul anilor, a spus tanarul, am vazut multi oameni venind la invataturile tale.Unii stau. Unii pleaca. Printre ei se afla calugari si maici, bogati si saraci, barbati, femei si copii. Unii dintre ei par sa-si fi atins telul. Emana un fel de pace interioara. Se ingrijesc de altii. Sunt plini de viata in voiosia si fericirea lor. Dar asta nu este adevarat pentru oricine sau poate chiar pentru majoritatea. As spune ca cei mai multi nu sunt diferiti fata de atunci cand au venit pentru prima data sa te asculte. Pentru unii, circumstantele vietii chiar s-au deteriorat. Esti in mod evident un mare dascal. Esti plin de grija fata de altii si iti pasa cu adevarat de acesti oameni. De ce nu-ti folosesti puterea ca sa-i ajuti? De ce sa nu-i sprijini sa-si atinga telul suprem?

Expresia lui Buddha a fost plina de compasiune, dar raspunsul lui a parut irelevant. Omul a crezut ca nu sesizase miezul intrebarii lui.

-Unde e casa ta? a intrebat Buddha.

Omul i-a spus numele orasului si statului in care locuia. I-a vorbit despre locul unde s-a  nascut si a fost crescut. I-a explicat si cum, cu cativa ani in urma, se mutase din cauza ca isi cautase o slujba.

-Te mai intorci in locul tau natal? a intrebat Buddha.

-Cat pot de des, a spus tanarul. Familia mea inca traieste acolo. Am acolo prieteni cu care am crescut. Am chiar o iubita acolo si intr-o zi speram sa ne casatorim.

-Atunci, a remarcat, Buddha, daca mergi acolo atat de frecvent, trebuie sa cunosti drumul foarte bine.

-Il stiu ca pe palma mea, a replicat tanarul. Atat de bine, incat cred ca as putea sa merg pe el cu ochii inchisi, a glumit.

-Daca-l stii atat de bine, l-ai putea descrie cuiva care ar planui sa faca aceasta calatorie? Ai fi exact si clar in descrierea ta?

-Sigur ca da. L-am descris adesea celor care m-au intrebat drumul si am incercat sa o fac cat de clar am putut.Nu are rost sa-i trimit la drum pe un traseu gresit.

-Dintre cei care ti-au cerut indicatiile de drum, a intrebat Buddha, a pornit-o fiecare in acea calatorie?

-Nu, a spus tanarul. Multi intreaba, dar nu toti incearca. Unii nu gasesc niciodata timpul sau scopul. Unii ar dori sa mearga dar se intampla cumva sa nu apuce s-o faca.

Buddha a continuat cu intrebarile.

-Dintre cei care pornesc la drum, cati ajung la destinatia finala?

-Pai, a spus tanarul, de obicei doar cei care si-au pus ca tel chiar orasul meu natal. Drumul nu este usor si unii renunta pe parcurs. Unii aleg sa mearga doar o parte din drum si nu-si pun ca obiectiv intreaga calatorie.

-Atunci, a spus Buddha, noi doi traim o experienta foarte similara. Oamenii vin la mine, vazandu-ma ca pe cineva care a facut o calatorie anume si cunoaste bine calea. ma roaga sa le-o explic. Se poate sa le placa descrierea caii si felul in care vorbesc despre ea, dar nu fiecare paseste pe ea. Dintre cei care o fac, nu toti aleg sa o parcurga in totalitate si, drept urmare, nu fiecare atinge telul final, telul suprem.

Ca si tine, a continuat Buddha, incerc sa descriu drumul cat pot de clar si de exact, dar eu nu pot sa imping , sa trag sau sa car pe cineva pe traseu. Tot ce pot sa spun este: Eu am mers pe aceasta cale. Exista lucruri pe care le-am invatat din calatoria mea. Aceasta este experienta traita de mine. Sunt fericit sa imi impartasesc cu voi experienta. Mai mult nu pot face. Daca vreti sa va atingeti telul, sa mergeti singur pe drum.”

Despre povesti aici:

Fiecare isi traieste viata si experientele de unul singur. Pentru ca fiecare experienta este unica si este traita intr-un fel unic de fiecare dintre noi. Una si acceasi experienta poate fi traita, vazuta, simtita diferit de doua persoane diferite. De aceea, fiecare are nevoie sa isi parcurga drumul sau, in ritmul si cu constientizarea sa. Doar asa va putea creste.