Multimile sociale pot fi definite drept ansambluri reale sau virtuale de indivizi, intre care exista similitudini sau raporturi care le orienteaza convergent sentimentele, credintele, atitudinile sau comportamentele.(D.Cristea, 2002, apud. L.Cochinescu, 2008).
Clasificare, in functie de criterii:
1.Dupa durata, ele pot fi temporare sau permanente;
2.Dupa gradul de similitudine al membrilor, omogene sau eterogene – in aceasta categorie intrand multimile anonime si multimile nominale (juriile);
D.Cristea realizeaza o distinctie intre multimile gregare (anonime), multimile psihologice, multimile organizate si cele comunitare.
Existenta unei multimi psihologice presupune existenta unui obiectiv comun al membrilor, explicit sau implicit formulat.
Fenomenul multimilor a fost pentru prima data studiat de catre psihosociologul Gustave le Bon(1908). Acesta si-a concentrat atentia asupra comportamentului multimilor participante la marile framantari sociale ale Frantei ( Revolutia din 1848), concluzionand ca “ multimea este intotdeauna inferioara din punct de vedere intelectual fata de indivizii luati izolat…omul din gloata este un credul , nestatornic si intolerant, manifestand violenta si ferocitatea fiintelor primitive”. ( L.Cochinescu, 2008).
Gustave Le Bon este considerat procursorul psihologiei multimii, datorita lucrarii sale cu acelasi nume, „Psihologia multimilor”, care introduce o serie de idei inovatoare si elemente de psihologie, prezentate intr-o maniera originala, indrazneata si caustica.
Cartea pune accentul pe o prezentare generala a multimilor, evidentiind calitatile specifice acesteia: impulsivitate, sugestibilitate, conservatorsim, credulitate, intoleranta, mobilitate. Un rol important este acordat factorilor istorici, precum neamul, traditiile, timpul, educatia si a factorilor din prezent, precum imaginile, iluziile, ratiunea.
Le Bon afirma ca ideile multimilor sunt mereu cu multe generatii intarziere fara de savanti si filosofi , insa acest lucru le confera inferioritate pana la un anumit punct, deoarece , spre deosebire de mintile luminate, multimea creeaza modificari in conformitate cu sentimentele lor, la acele nivele la care savantilor le-ar fi trebuit zeci de ani pentru a le influenta.
Omul in multime are un comportament diferit , fata de omul luat per se, acest lucru putand fi explicat prin intermediul a trei dimensiuni: contaminare, sugestibilitate si anonimitate. In multime constiinta individuala este obnubilata, capacitatile intelectuale diminuate, reactiile emotionale augmentate.”Omul in multime poate trece brusc de la o stare sufleteasca la alta, de la idolatrizare la ura, de exemplu”. (Sasu&Nita, 2000, apud. L.Cochinescu, 2008).
In multime omul se conformeaza normei emergente, in acea situatie, nu mai este interesat de profit, ci imprumuta comportamentul antisocial, fenomen cunoscut drept “contagiune ” sau “contaminare sociala”, din teama de a parea moderat. Individul ajunge sa-si sacrifice interesul personal in favoarea celui colectiv.
Zimbardo (1969) vorbeste despre procesul pierderii individualitatii in multime, adica pierderea caracteristicilor individuale si fuziunea anonima cu gloata. Prin suprimarea constiintei si a ratiunii, omul din multime actioneaza mult mai simplu si mai violent decat ar face-o de unul singur.
Dinner (1979) sustine faptul ca prezenta celorlalti poate creste instinctivitatea organismului si ofera o explicatie a comportamentului multimilor pornind de la fenomenul pierderii identitatii personale in anumite situatii de grup, antecedentele si consecintele acestuia.
Anonimat
*Nivel inalt de activare
*Centrare pe evenimente externe
*Unitate a grupului
↓
Constiinta de sine diminuata
↓
Depersonalizare
↓
*Slabirea constrangerilor impotriva comportamentului impulsiv
*Sensibilitate marita la indicii imediati si la stari emotionale
*Incapacitatea de a monitoriza si regla comportamentul
propriu
*Interes redus pentru evaluarea facuta de alte personae
*Capacitate limitata de a planifica in mod rational.
Antecedentele si consecintele depersonalizarii (Diener, 1979, apud. Cochinescu, 2008)
Benwick & Holton sustin faptul ca majoritatea multimilor sunt pasnice , nu dezordonate si primitive. In multime oamenii pot trai experiente comune care sa le procure o mare satisfactie sufleteasca.
Multimile activeaza ce e mai bun si/sau mai rau in om: agresivitate si compasiune, indiferenta si intra-ajutorare, lene si spirit de echipa. Multimile intamplatoare se pot constitui in grupuri unificate.
Contrar acestor pareri, Lombrozo considera ca multimile sunt compuse din indivizi cu caracter delincvent si sunt condusi de indivizi la fel, cu un astfel de caracter. Criminalitatea este un element indisolubil al fiecarei multimi, fiind cheia deschiderii drumului catre politica. Sigeli acopera prin „multimea criminala” toate miscarile sociale, politice, anarhisti, socialisti, participiantii la mitinguri de strada, muncitorii in greva.
B:Bon, G. L (2010). Psihologia multimilor. Bucuresti: Ed.Antet
Cochinescu, L. (2008). Probleme actuale ale psihologiei sociale. Pitesti: Ed.Paralela 45.
