P2. A-i da cuiva ceea ce ii este necesar

Ascultati cu inima si mintea

 

” O tanara a abordat odata un medic intelept si faimos pentru a vedea daca ar putea deveni ucenica lui. Dorea sa invete, in special despre stiinta medicinei. Voia sa-i ajute pe ceilalti si sa le usureze suferinta. Medicul constata motivatia ei plina de compasiune ca si intelegerea ei ca atitudinea plina de grija nu este de ajuns.Trebuiau si abilitatile necesare.

-Nu, spuse el la inceput, nu te voi lua. Continua sa explice: Esti prea tanara.Nu ai experienta vietii .Momentul nu este cel potrivit.

Tanara nu era insa pregatita sa fie respinsa. A insistat, negociind cu doctorul sa o lase sa faca o incercare. Chiar si o perioada limitata ar fi deocamdata de ajuns.Sa aprecieze el dupa aceea daca este pregatita.

Medicul ceda,  iar ea deveni ucenica lui temporara.In primele cateva saptamani statu alaturi de el , observand indeaproape tot ce facea. Saptamanile se transformara in luni, iar lunile in ani.Ea studie in detaliu diferitele tipuri de medicamente pe care le folosea el, atat naturale, cat si fabricate.Invata despre boli si afla ce tratamente sunt aplicabile caror afectiuni.Nu numai ca-l urmarea pe medic cu sarguinta pe durata orelor sale de consultatii, dar noaptea studia din colectia mare de carti aflata in biblioteca lui. Treptat dobandi cunostintele necesare.

Medicul nu avea niciun dubiu ca ea stia ce trebuie sa stie despre domeniul lui.El mai stia ca vindecarea si compasiunea inseamna mai mult decat cunostinte. Inseamna mai mult decat sa dai din depozitul de informatii aflate in bancile noastre de memorie si din diferitele abilitati profesionale pe care le-am invatat.

Increzatoare in cunostintele ei, ucenica si-a intrebat mentorul medical de mai multe ori daca i-ar permite sa trateze un pacient.Fiecare astfel de cerere a intampinat un refuz, pana cand doctorul a declarat:

-Iata un om care nevoie de tratament.

Tocmai trecusera prin sala de asteptare in biroul doctorului. Asa cum era obieceiul lui, in drumul sau observa atent pacientii care asteptau. Cand intra in cabinetul de consultatii cu ucenica sa, spuse:

-L-ai observat pe primul barbat care statea la rand?

-Da, raspunse ucenica.

-Bine, spuse doctorul, zi-mi despre afectiunea lui si despre tratamentul pe care i-l recomanzi.

Studenta era blocata.Ar fi fost capabila sa-l descrie pe el cum era imbracat , dar nu ar fi putut formula un diagnostic sau schita un tratament.

-Pacat, spuse medicul bland.Ai fi putut observa ca este un pacient care are nevoie de rodii.

Ucenica prinse oportunitatea cu infocare.

-Domnule doctor, spuse, ati observat pacientul cu perspicacitate, ati pus diagnosticul si chiar stiti ce sa-i prescrieti.Lasati-ma sa i-l administrez eu.

Spre surprinderea ei , doctorul a fost de acord. Ea il chema pe pacient in cabinetul de consultatii. Cand se aseza pe scaun, ii spuse:

-Stiu care e problema ta. Ai nevoie de rodii.

Omul sari din scaun.

-Rodii ! striga el si fugi din cabinet.

In timp ce pacientul trantea usa dupa el, ucenica intreba:

-Ce n-a mers cum trebuie? De ce n-a acceptat ce am vrut sa-i prescriu?

Doctorul zise calm:

-Asteapta .Se va ivi un alt prilej.Vei avea ocazia sa inveti din aceasta experienta.

Cateva luni mai tarziu, in timp ce intrau in cabinet si inchideau usa, doctorul ii spuse ucenicei sale:

-Ai vazut-o pe batranica din sala de asteptare?

-Nu , raspunse ucenica , ezitand sa spuna ca o vazuse si sa i se spuna cat de putin a observat la ea.

-Pacat, spuse doctorul. Daca ai fi facut-o , ai fi observat ca este o pacienta care are nevoie de rodii.

O chema inauntru, o pofti amabil sa ia loc si se aseza aproape de ea.

-Acum spuneti-mi,cu ce va pot ajuta?

Pacienta i-a descris medicului problema pe care o avea. El a ascultat atent. A facut asta cu empatie ,dand din cap aprobator ca unul caruia ii pasa cu adevarat. Nu a intrerupt-o. A ascultat pur si simplu tacut povestea ei.

Abia dupa aceea a inceput sa vorbeasca:

-Am ascultat ce mi-ati spus. Cred ca tratamentul dumneavoastra trebuie sa includa ceva ce este natural, sanatos si tonic. Sa ma gandesc. Trebuie sa fie rotund, cu pulpa inauntru. Poate ca lamaile sunt ceea ce va trebuie.

Observand o usoara zvacnire in coltul gurii, ca si cum ar fi reactionat la gustul unei lamai acre, continua:

-Nu, lamaile sunt prea acide. Nu de asta aveti nevoie .Poate portocale .Dar portocalele pot fi prea dulci. Cred ca nu au eventual culoarea si consistenta potrivita.

Facu pauza un moment, ca si cum ar fi examinat problema cu mare seriozitate .

-Stati sa vad. Aha. Stiu ce va fi de cel mai mare ajutor. Daca includeti rodiile in mod regulat in regimul dumneavoastra, veti incepe curand sa vedeti o ameliorare.

Femeia se ridica cu un zambet pe fata. Ii lua medicului mana, ii multumi cu emfaza si pleca multumita.

Ucenica abia astepta sa o vada plecata.

-Care e diferenta?intreba ea. Cand am prescris eu rodii, omul mi-a respins sugestia si a tasnit afara din cabinet. Dar femeia nu mai contenea cu multumirile pentru acelasi tratament .

Doctorul isi privi ucenica rabdator si spuse:

-La fel de mult ca de rodii avea nevoie de timp si intelegere. ”

Despre povesti aici :

Cat de important este sa ascultam , sa observam cu perspicacitate omul din fata noastra, sa ii oferim ragazul de a prinde incredere , sa empatizam cu el si suferinta lui si, mai ales cat de important este sa Primim ce avem nevoie , nu ce ne dorim !