P27: A da ce ai mai bun

A avea grija de altii poate fi un mod de ingrijire si protectie pentru sine!

” Un dulgher isi petrecuse toata viata cladind casa dupa casa .Fusese un angajat loial si credincios, stand la acelasi sef toti anii in care a lucrat, dar acum era batran si obosit. Nu numai ca simtea ca nu mai poate umbla, dar abia astepta o viata mai tihnita. Voia sa petreaca anii care ii mai ramaneau intr-un contact mai apropiat cu sotia, copiii si nepotii.

Patronului sau ii parea rau sa-l auda pe om anuntandu-si pensionarea. In ciuda anilor, dulgherul era inca un bun muncitor, ba chiar unul dintre cei mai buni ai sai. Era foarte constiincios si profesionist. Patronul stia ca se poate baza pe el. Cand omul ii spuse sefului sau ca pleaca, seful ii ceru o ultima favoare.

-Vrei sa mai construiesti inca o casa, una singura?

La inceput dulgherul spuse nu. Explica faptul ca isi pierduse interesul si ca era gata sa se pensioneze.

-Aceasta casa, explica seful, este pentru un prieten. As vrea in mod special ca tu s-o construiesti ca o favoare personala.

Dulgherul consimti cu retinere si incepu lucrul la ultima sa casa, dar inima nu-i era acolo. Nu-si mai urma practica de a cauta cu sarguinta cele mai bune materiale. In consecinta, cheresteaua nu era atat de dreapta sau fibra nu mergea atat de drept cat ar fi trebuit.Nu numai ca materialele erau inferioare,dar manoperei ii lipseau fostele sale standarde inalte de perfectiune.

Cand lucrul a fost in sfarsit gata, s-a tras inapoi pentru a-si privi manopera. Nu era multumit de ea, dar,slava Domnului, era gata. Ar fi dorit sa se fi retras din activitate cand optase el si sa nu consimta la cererea sefului. Acesta nu era un sfarsit ilustru al carierei sale.

Cand seful veni sa-si faca inspectia finala, baga mana in buzunar si scoase cheia de la usa din fata. I-o inmana batranului dulgher.

-Acesta, spuse el, este cadoul meu pentru tine. Este un „multumesc” pentru toti anii tai de munca loiala. Este noua ta casa.”

Despre povesti aici: