Aduceti-va aminte de nevoia de a avea grija de voi insiva!
„O femeie mi-a spus intr-o zi cum a redescoperit ceva atat de important, incat parea greu de imaginat ca l-ar fi putut uita vreodata. Din nefericire, sunt momente in vietile noastre, ale tuturor, cand adevarurile simple sunt trecute cu vederea sau cand intelecpiunea continuta in ele este data deoparte de toate necesitatile vietii si traiului. Exact asta i s-a intamplat Samanthei.
Crescuse intr-un mic oras la tarmul marii. Din cate mi-a spus despre acesta, era greu de imaginat o ambianta mai idilica in care sa-ti petreci copilaria. Venea de la scoala de-a lungul plajei, culegand de pe mal scoici frumoase, sepii cu spinarea moale pentru crescatoria ei de pasari si alte surprize misterioase care erau aduse de valuri din tot felul de ramasite ce pluteau in apele oceanului.
Iubea libertatea pe care o simtea cand briza marii, de o racoare revigoranta, ii adia prin suvitele lungi. Alerga, toata numai bucurie, picioarele afundandu-i-se in nisip si stropii reci plescaindu-i pe degete. Pescarusii o chemau de sus cu strigatele lori ori se avantau din aer aidoma unor sulite spre sol cand tinteau ceva ce le putea servi de hrana. Cand delfinii zburdau un golf ea sarea in sus de incantare, dar ceea ce ii placea cel mai mult era sa sada pe stanca ei preferata pe un promontoriu abrubt, urmarind nuantele pastelate ale apusului de soare, cand o minge calda de lumina se cufunda in bratele marii.
Pe masura ce a crescut, a avut tot mai putina vreme sa colinde de-a lungul tarmului. Timpul a devenit important intr-un mod in care nu fusese niciodata in copilaria ei. Era adolescenta acum. Invata sa preia responsabilitatile maturitatii care batea la usa si, odata cu varsta adulta a venit si implicarea ca trebuia sa uite de placerile si voiosia copilariei. Acum era vremea sa se pregateasca pentru viitor si sa uite bucuria de a fi in prezent. Avea teme de facut, examene pentru care sa studieze si o cariera la care sa se gandeasca.
Samantha s-a adaptat bine. Si-a trecut examenele cu brio, a fost admisa la o facultate buna de drept si si-a parasit oraselul de la tarmul marii pentru a urma o cariera in metropola. In primii ani gasea mereu timp sa se intoarca in oraselul ei de pe coasta in concedii, dar acestea treceau repede. Tensiunea tot mai mare a noii cariere a insemnat ca mai ramanea doar putin timp pentru vizitele acasa si inca si mai putin pentru a se plimba pe malul pe care-l iubise atat.
Succesul a adus instarire si un apartament frumos in suburbia corecta, din pacate, nu si fericire. Samantha se simtea tot mai descurajata. II lipseau libertatea si voiosia copilariei. Sperand sa le redobandeasca, a angajat un artist sa-i picteze un tablou mare al unui apus in golful ei de-acasa. Statea in fata tabloului, incercand sa-si recapete amintirile.
Era frumos, dar nu a functionat. Deznadejdea ei a crescut, iar sanatatea a scazut. A constatat ca devine tot mai sensibila la raceli si gripe- acele boli agasante care iti amintesc ca esti vulnerabil si iti semnaleaza ca ceva nu este chiar in regula cu tine.
A cautat muzica new age, sperand sa aduca in livingul ei sunete de valuri, de pescarusi si balene. Se forta sa stea in fata tabloului si sa asculte sunetele artificiale ale oceanului. Dar mintea ei nu era acolo. Avea termene-limita de respectat, obiective financiare de realizat si probleme de afaceri de rezolvat.
Intr-o zi a trebuit sa viziteze un client care traia la mare. Cand a parasit biroul lui pe seara, soarele apunea. Urmarindu-si inima, mai degraba decat ce-i dicta mintea ( care ii amintea de raportul urgent pe care trebuia sa-l incheie pana a doua zi) si-a condus masina intr-un parc de la malul marii. Samantha si-a azvarlit pantofii din picioare, si-a scos ciorapii si a inceput sa mearga prin apa de langa mal. Nisipul rece, umed ii masa talpile picioarelor, briza proaspata a oceanului ii mangaia sufletul si a simtit cum se inalta, ca si cum s-ar fi aflat pe aripile unui pescarus.
Se simtea intinerita. Timpul petrecut la tarmul marii fusese reconfortant si agreabil. Inima i s-a inaltat, trupul i s-a relaxat iar mintea i s-a concentrat pe prezent. Cand era copil, invatase ceva despre sursa sanatatii si fericirii ei. Tot timpul, o particica din ea stiuse cum sa activeze din nou aceasta sursa. Se mira cum de putuse sa uite vreodata un lucru atat de important si se intreba cum se putea asigura ca nu-l va mai uita nicicand.”
Despre povesti aici:
Sa iti cunosti sursa fericrii si a sanatatii este vital. Sa iti acorzi timp tie si sa faci lucruri ce te implinesc, te relaxeaza si te binedispun inseamna sa iti mentii spiritul sanatos si echilibrat. Traim intr-o societate in care, din pacate, se pune tot mai mult pret pe sarcini si lucruri de bifat intr-un ritm alert. A avea grija de propria persoana devine, un lux. A alerga dupa bunuri materiale primeaza in detrimentul bunurilor spirituale . A alerga dupa marea fericire, nu lasa loc de a trai in prezent si de a te bucura de lucruri marunte, dar semnificative. Insa, e atat de important sa gasim timp pentru a ne cultiva resursele, pentru a ne ingriji trupul si spiritul pentru ca astfel, capacitatile de a face fata cresc iar gestionarea stresului devine mai usoara.
