Patologia postnatala : baby blues, depresia postnatala, psihoza post-partum

Sarcina și nașterea sunt considerate ca fiind evenimente importante din viața femeilor, nefiind vizualizate drept condiții medicale. De-a lungul secolelor, în dezvoltarea istorică a fiintei umane, procesul prin care femeile nasc nu s-a schimbat. Ce s-a modificat a fost felul în care informația acumulată a fost utilizată pentru înțelegerea procesului; experiența de a fi însărcinată s-a îmbogățit. În consecință, sarcina reprezintă mai mult decât un proces biologic; aceasta reprezintă un fenomen capabil să modifice profund o femeie, nu doar din punct de vedere fiziologic, ci și psihologic. Mai mult decât atât, aceasta afectează în profunzime ambii parteneri și, implicit, relația lor.

Cine si-ar imagina ca imediat dupa aducerea pe lume a unui bebelus frumos si sanatos, o tanara mamica a carei nastere a decurs in bune conditii, care si-a dorit copilul, care este inconjurata de familie ar putea plange cu lacrimi amare, ar putea fi cuprinsa de vinovatie, tristete sau chiar stari de panica? Vorbim astazi despre aceste stari psihologice negative care apar dupa nastere, in perioada post-natala.

Tipuri de tulburari patologice

  1. Starea de baby-blues

Prima dintre ele, mai putin grava este cunoscuta drept “stare de baby blues”, ce se face simtita cam din a treia zi a nasterii. Ea este generata de modificarile majore aparute in viata femeii atat sub aspect biologic cat si sub aspect psihologic. Poate fi recunoscuta usor dupa lacrimile care curg “fara motiv”, tristete chiar parere de rau dupa burtica “pierduta”.

Tristețea postpartum (Baby blues) este un concept umbrelă ce reunește schimbări/fluctuații dispoziționale rapide, simptome de anxietate, accese de plans/ stare frecventă de ochi înlăcrimați, iritabilitate, labilitate, sensibilitate crescută  și simptome adiționale ca oboseala, inabilitatea de a dormi și lipsa apetitului (Kennerly & Gath 1989; O’Hara, Schlechte, Lewis, & Wright, 1991).

Mamicile se sperie la gandul ca aceasta stare se va agrava, ca n-au motive sa o aiba, ca “ceva nu e in regula”. Insa starea dispare spontan in cateva zile, astfel incat in afara de cateva vorbe bune si putina odihna in plus nu e nevoie de altceva! Din punct de vedere psihologic aparitia acestei stari este momentul cand femeia “realizeaza” pasul facut, avand ragazul sa se uite in jurul sa vada ca viata lor s-a schimbat, ca bebelusul care era pana nu demult ascuns in burtica isi face mereu simtita prezenta si nevoile.

2.Depresia post-natala

Urmatoarea, in ordinea gravitatii, este “depresia post-natala sau post-partum”. Ea apare in primul an dupa nasterea copilului si nu dispare de la sine. Este o forma mai serioasa de depresie caracterizata de sentimente de vinovatie, senzatia mamei ca este incapabila sa se ocupe in mod corespunzator de bebelus, tristete, cosmaruri si pierderea interesului. Uneori, femeia traieste o senzatie acuta de vid, dorinta de a petrece timp cu copilul se reduce considerabil si pot aparea chiar crize de panica.

In acest moment este clar ca in interiorul femeii, in psihicul ei se petrece ceva, “ceva” despre care uneori simte nevoia sa vorbeasca, “ceva” care nu e tocmai inteles sau placut, ganduri, stari care o framanta, pe care a incercat sa le dea la o parte, sa le ascunda considerand ca va scapa de ele cu timpul. A pune in cuvinte ceea ce simte, asa cum simte, cu cuvintele care ii vin in mod liber poate fi foarte util, adica a da o forma “ceva-ului” dinauntrul ei, pe care il percepe bulversat, rascolit, speriat.

Depresia postpartum este adesea subdiagnosticată și văzută ca tristețe postpartum. Cu toate acestea, statisticile arată că 10-15% dintre proaspetele mămici suferă de depresie postpartum.

Principalele simptome ale depresiei post natale sunt urmatoarele:

– Oboseala pronuntata, inertie, epuizare;
– Senzatii acute de tristete si descurajare;
– Insomnie;
– Tulburari ale apetitului;
– Neliniste, spaima, temeri nejustificate;
– Asteptari nerealiste in legatura cu bebelusul (“la varsta aceasta, ar trebui sa fi luat mai mult in greutate…”).

  • Efectele negative ale depresiei post-natale asupra dezvoltarii bebelusului

In cazul in care nu este vorba despre ceva trecator si mama trece intr-adevar printr-o perioada grea din punct de vedere psihologic, copilul este afectat in privinta dezvoltarii sale. Atasamentul care se formeaza in primele luni de viata, relatia  cu mama, schimbul afectiv dintre cei doi are de suferit in conditiile in care mama este deprimata, trista, lipsita de interes sau de energie. La bebelusii ale caror mame sufera de depresie se constata mai des tulburari  de tipul insomniilor, colicilor, vomei si psihologice (plans, agitatie, lipsa zambetului, a ganguritului etc).

3.Psihoza post-partum

Forma cea mai grava dar  mai rara este “psihoza post-partum” care se face simtita in primele 2 saptamani dupa nastere. Este o stare patologica severa in care femeia pierde contactul cu realitatea. Pot aparea idei delirante, hiperactivitate extrema, inchidere in sine, raceala fata de copil sau chiar idei de suicid sau pruncucid. In aceste cazuri mama este cel mai adesea indepartata de copil si tratata intr-un serviciu de psihiatrie pentru a nu pune in pericol viata acestuia si pentru ca nu poate sa-I acorde ingrijirile necesare.

  • Principalii factori de risc in apartia patologiei postnatale:
    Probleme in casnicie;
    • Stari de depresie, deprimare sau anxietate in decursul sarcinii;
    • Stres, evenimente nefericite survenite in timpul graviditatii (decesul unei persoane dragi, schimbarea locuintei, probleme la locul de munca);
    • Nastere traumatizanta (travaliu prelungit, probleme de sanatate ale copilului sau ale mamei);
    • Antecendente de sindrom premenstrual sever.

Unul dintre cei mai frecventi factori care pot duce la instalarea depresiei post natale consta in schimbarile de ordin hormonal care au loc in organismul femeii insarcinate. In decursul perioadei de graviditate, nivelul de estrogen si progesteron cresc de zece ori mai mult, iar dupa nastere scad foarte repede – in interval de maximum 72 de ore, ajung la acelasi nivel ca inainte de sarcina. Astfel, unii dintre cercetatori au descoperit o legatura intre aceasta fluctuatie hormonala si aparitia simptomelor depresiei post natale.

O serie de cercetari recente se concentreaza in special asupra conexiunii dintre nivelul de prolactina ( hormon care determina secretia laptelui) din organism si simptomele depresiei. Prolactina se gaseste in cantitati reduse in organism in momentul nasterii, dar creste destul de repede in prima saptamana.

Stresul inerent aparitiei bebelusului poate duce la aparitia depresiei – mai ales in cazul femeilor care au devenit mame pentru prima data. Dupa explozia de bucurie si emotie , tanara mamica se vede “asaltata” de o multitudine de noi sarcini si responsabilitati, iar constientizarea faptului ca micuta fiinta depinde de ea poate constitui o sursa majora de stres. La aceasta se adauga epuizarea fizica, privarea de somn, colicii bebelusului – toate acestea duc, in cazul unei femei mai sensibile din punct de vedere emotional, la aparitia simptomelor depresiei post natale.

Tratament:

Tratamentul prompt este important atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă, scăzând şansele de repetare a depresiei, iar dezvoltarea copilului este mai puţin afectată de boala mamei. Medicaţia antidepresivă şipsihoterapia  s-au dovedit la fel de eficiente.

Consilierea şi terapia suportivă sunt considerate tratament de primă linie pentru depresia postpartum de mică şi moderată intensitate. Anumite studii arată că simptomele depresiei postpartum se îmbunătaţesc după prima şedinţă şi prezintă ameliorare semnificativă după primele 6 şedinţe .

Alăptarea la sân oferă multe beneficii emoţionale şi fizice, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Pentru acest motiv s-au identificat antidepresivele sigure în timpul alăptării. Astfel, nu este necesară întreruperea alăptării în timpul tratamentului cu antidepresive pentru depresia postpartum. Indiferent dacă femeia alăptează sau nu, cel mai probabil medicul va recomanda un inhibitor  al recaptării serotoninei; această clasă de medicamente s-a dovedit a fi foarte eficientă la femei şi cu efecte secundare minime.

Inhibitori ai recaptării serotoninei constituie aşadar medicaţia de primă alegere pentru tratamentul depresiei postpartum. De obicei, este necesară o perioadă de timp între 4 şi 8 săptămâni pentru a se remite simptomatologia depresivă, deşi unele femei se simt mai bine într-un interval mai scurt de la iniţierea tratamentului