„Pentru a va atinge telul e nevoie de efort!”
„Am avut odata clienta o calugarita. Era o persoana incantatoare-placut de lucrat cu ea-si am avut parte de multe clipe agreabile in calatoria ei de vindecare. Cred ca unul dintre motivele pentru care mi-o amintesc atat de bine si am gustat atat de mult timpul petrecut impreuna a fost deoarece comunica in proverbe parabole si metafore. Povestile se fixeaza in mintea noastra si se formeaza o legatura intre narator si ascultator. Impreuna, cei doi participanti impartasesc o experienta speciala. Exact asa a fost cu calugarita.
Mi-o amintesc spunand la ultima noastra sedinta: „Este ca si cum mi-ati fi dat un manual si o cheie fixa. Stiam ca daca voiam ca problema sa se rezolve, de mine depindea s-o repar.” Intr-o alta metafora mi-a spus povestea unui pui de gaina si a unui porc care traiau impreuna la aceeasi ferma. Cu toate ca n-am fost sigur daca mi-a oferit povestea ei cu intentia de a-mi comunica mie informatia sau de a-si spune ei ceva important, povestea arata clar ca viata nu era fericita nici pentru pui, nici pentru porc. Se simteau ingraditi si limitati, nu aveau sentimentul satisfactiei muncii, iar regimul lor era de-o monotonie anosta. Deloc surprinzator, simteau ca erau folositi sau chiar se abuza de ei. Dadeau, dar nu primeau in schimb. Astfel, conversatia lor se indrepta adesea spre teme de eliberare.
Visau la o viata noua , traita in libertate si liniste, dar discutiile lor nu erau mai mult decat cuvinte irosite, caci nu faceau nimic pentru a-si preschimba visurile in realitate-pana intr-o seara, cand puiul a observat ca poarta fermei fusese lasata intredeschisa. Poate ca acum era momentul sa profite de ocazie. Puiul a trezit porcul cu vestea ca-si puteau castiga libertatea, dar porcul a ezitat. Parea nesigur si indecis.
Brusc, confruntat fiind cu perspectiva de a dobandi ce-si dorise de atata timp, s-a speriat.Porcul a devenit temator, caci nu stia ce-l asteapta. Era viata la ferma atat de rea? Avea adapost, hrana si siguranta. Merita sa le riste?
-Haide, il indemna puiul, pornind-o tantos spre poarta. Eu plec chiar daca tu nu vii.
Porcul s-a ridicat cu un grohait si a inceput sa-l urmeze. Au mers alaturi prin noaptea cea lunga, incercand sa puna o distanta de cat mai multi kilometri posibili intre ei si ferma. Cand primele raze aurii ale diminetii au inceput sa lumineze cerul, puiul si porcul s-au simtit amandoi obositi si infometati. Curand dupa aceea au dat de o casa pe drum. Afara era o firma mare pe care scria „Mic dejun special-slanina si oua.”
-Grozav! exclama puiul. Hai sa intram si sa mancam.
Porcul era din nou sovaitor si nesigur, incapabil sa se hotarasca. In timp ce acesta tot taragana sa ia o decizie, puiul isi exterioriza sentimentele de entuziasm.
-Nu vezi ca asta-i inceputul vietii noastre celei noi, exact in felul in care ne-am visat-o?
Porcul a continuat sa ezite. Inlemnise de atata indoiala si incertitudine, imobilizat de gandurile nehotarate care-i pietrificau atat mintea cat si trupul, lasandu-l neputiincios si neajutorat.
-Haide! il incuraja puiul. Care-i problema?
-Ei bine, raspunse porcul intr-un final. Este in regula pentru tine sa iei mic dejun din slanina si oua. Pentru tine este doar o implicare partiala. Pentru mine este una totala.”
Despre povesti aici:
Sa iei decizii este greu. Sa alegi la fel. Uneori , ni se face frica sa facem pasul urmator spre evolutie, spre atingerea obiectivelor, doar pentru ca ne-am obisnuit cu un anumit stil de viata. Noul ne sperie. Incertitudinea genereaza teama. Suntem pusi in fata unor experiente despre care nu stim nimic. Insa, curajul si curiozitatea duc la schimbare. Da, in drumul nostru putem sa dam de piedici si obstacole, insa cu motivatie interiora putem ajunge acolo unde ne-am propus. Partiala sau totala, implicarea joaca un rol esential in acest drum individual.
