Invatati cai de iesire din rolul de victima !
” Un vanator petrecuse intreaga zi urmarind fara succes vanatul prin jungla. Se simtea frustrat din cauza nereusitei lui si jenat sa se intoarca in sat cu mainile goale, cand a ajuns intr-un luminis. La marginea luminisului zacea un porc mistret cu un picior rupt.
” In fine, se gandi vanatorul, o tinta usoara.” Dar ceva il facu sa ezite. Pe de o parte, era incantat de perspectiva unei prazi atat de usoare. Sigur ca va fi bine primit in sat, daca aduce acasa un trofeu atat de apreciat. Pe de alta parte, ii parea rau pentru animal.
In timp ce tot tergiversa la marginea junglei , o leoaica a intrat in luminis. La inceput s-a gandit ca si ea urmarea porcul mistret. Din nou a avut sentimente ambivalente. Putea leoaica sa ii adulmece prezenta si sa-l atace? Va trage el in ea, dar daca sageata lui nu o nimerea din plin, ci doar o ranea? Poate, se gandi, ar trebui sa stea nemiscat si sa spere ca ea-si concentra atentia asupra mistretului.
Urmarind-o in tacere, a observat ca leoaica duce in gura o prada proaspata. Ce s-a intamplat in momentele urmatoare l-a surprins pe vanator. Leoaica a lasat bucata de carne sa cada in fata mistretului. A mancat cat i-a trebuit, a impins restul spre mistretul ranit si, cand acesta a inceput sa manance, s-a indepartat calm.
Vanatorul, fascinat de aceasta generozitate, nu a putut sa ucida animalul si s-a intors in sat cu mainile goale. A doua zi, curiozitatea i-a dat ghes, indreptandu-i din nou pasii spre luminis. A fost iarasi martorul grijii incredibile a leoaicei care ii aducea hrana mistretului ranit.
A conchis ca natura are grija de ea. De ce sa munceasca atat de greu ,incercand sa se hraneasca pe el si pe membrii familiei lui extinse? Universul le furnizeaza intotdeauna cele necesare celor aflati in nevoie. Asa ca a imitat creatura care ar fi putut sa fie prada lui.
S-a dus sa stea singur intr-un luminis din jungla. Zilele au trecut si nimic nu s-a intamplat. Nicio leoaica, nici vreun alt animal nu au venit cu vreo hrana. I s-a facut tot mai foame, dar a continuat sa astepte , ferm in convingerea lui ca universul se va ingriji de el cum o facuse pentru porcul mistret.
Cu cat a asteptat mai mult, cu atat a devenit mai slabit, pana ce, in cele din urma, era prea slab ca sa se mai miste. La un pas de moarte, a auzit un zgomot si s-a gandit ca in fine ii venise salvarea. In luminis a aparut un mistret schiopatand. Vanatorul a recunoscut ca era acelasi animal pe care il vazuze cum era hranit de leoaica.
-Ce faci aici, de zaci atat de slabit si de infometat? a intrebat mistretul.
Vanatorul a replicat:
-Am vazut-o pe leoaica aducandu-ti hrana cand erai slab si bolnav. Ca si tine, astept si eu ca universul sa furnizeze ajutor.
-Om natang ce esti, a izbucnit porcul in ras. Alegi gresit modelul imitandu-l pe cel in suferinta. Nu te astepta ca lumea sa vina la tine. Daca vrei un model mai bun de urmat, ar trebui sa faci cum face leoaica.”
Despre povesti aici:
Un om comeptent poate sa isi gaseasca propriul drum si sa se descurce pe acesta. Chiar daca intampina dificultati si piedici, il va urma pentru ca stie ca este calea corecta pentru el. Sigur ca, uneori calea mai usoara sau mai rapida pare mai convenabila. Iar rolul de victima atrage dupa sine o serie de beneficii, de cele mai multe ori. Sa nu uitam insa, ca orice victima are un agresor.
