P14: Cand faptele vorbesc mai tare decat vorbele

Manifestati compasiune in ceea ce faceti!

„Exista o poveste veche dar frumoasa, despre cel mai interesant si iubitor dintre toti sfintii medievali ai Italiei. Sf. Francisc de Assisi a cucerit inimile a generatii de adepti devotati pentru aprecierea lui delicata a vietii in feluritele ei forme. Oamenii il indragesc pentru dragostea lui pentru animale si grija lui pentru cei in suferinta si mai putin alintati de soarta.

Povestea incepe in izolarea adapostita a manastirii lui de pe o coasta de deal. Acolo, Sfantul Francisc a invitat un novice tanar ca sa predice cu el intr-un sat apropiat. Novicele a fost incantat ca un om mai in varsta atat de stimat sa-i ceara acest lucru. Sigur va avea de invatat urmarindu-l si observandu-l cu atentie pe maestrul sau cum predica.

Au pornit impreuna pe deal in jos, printre ulite de tara marginite de ferme. Sfantul Francisc zambea si saluta localnicii de-a lungul drumului. Zabovea putin ca sa mangaie cate un animal, se oprea sub un pom ca sa asculte ciripitul matinal al pasarilor si parea sa savureze frumusetea tihnita a vietii in afara coridoarelor intunecate ale manastirii. Insa novicele era nerabdator sa ajunga in sat si sa-l asculte pe Parinte predicand.

Cand au ajuns in cele din urma in oras, au luat-o de-a lungul strazii principale pavate. Cladirile opturau lumina. Strazile erau murdare si pline de gunoaie. Animalele scormoneau in gunoi dupa resturi de mancare. Oamenii faceau negot cu diferite marfuri. Sfantul Francis colinda incoace si incolo pe strazile dosnice, continuand sa zambeasca si sa salute oamenii cu amabilitate.

Novicele a inceput sa se intrebe cand isi va tine Sfantul Francisc predica.

Dupa un timp, monahul a facut cale intoarsa, a luat-o iar pe urmele pasilor lor prin oras, apoi pe drumul de tara si a inceput sa urce dealul. Tanarul novice incerca sa se abtina, dar in timp ce urcau pe carare spre manastire, nu si-a mai putut tine gura.

-Parinte, a intrebat, am crezut ca mergem in sat ca sa predicam.

-Am fost, a venit replica binevoitoare a Sfantului Francisc . In timp ce ne plimbam, predicam. Uneori nu este nevoie de cuvinte. Simpla noastra prezenta le aminteste oamenilor ceea ce reprezentam. Prin faptele noastre, ne-am tinut predica de dimineata.

Intorcandu-se ca sa prinda privirea novicelui sau a conchis:

-Nu are rost sa mergem nicaieri sa predicam, daca nu predicam in timp ce mergem.”

Despre povesti aici:

Cu totii stim ca, uneori, faptele vorbesc de la sine. A face, a actiona poate deveni model pentru cei din jur. Unii au nevoie de exemple concrete ca sa inteleaga mai bine procedeul existent.