Incercati sa gestionati problemele, apropiindu-va prietenos de ele, nu luptandu-va cu ele !
” Adesea , ne confruntam cu tot soiul de monstri in viata. Ei pot fi oameni, situatii sau evenimente despre care ne-am dori sa nu existe. Pot fi elemente din trecutul nostru care s-au intors ca sa ne bantuie. Pot fi imprejurari sau forte pe care le percepem ca fiind in afara controlului nostru. Nu se pune atat problema daca dam de acesti monstri, cat cum ne descurcam cu ei daca se intampla chiar sa dam de ei.
Cu mult timp in urma, un asasin de monstri a invatat cum sa umble cu astfel de forte. Tatal sau fusese o zeitate care dorise sa elibereze lumea de astfel de monstri si, cunoscand nevoia existentei unui razboinic tanar si brav care sa indeplineasca aceasta sarcina, a venit pe pamant, s-a casatorit cu o fata tanara si a plecat dupa ce ea a ramas insarcinata. Copilul s-a nascut si a crescut devenind un tanar autosuficient. Mama nu i-a dezvaluit niciodata identitatea tatalui sau, in ciuda rugamintilor fiului si, astfel a sosit vremea cand tanarul a descis sa-si gaseasca tatal.
Cautarile lui l-au dus intr-o calatorie plina de primejdii. S-a confruntat cu multe dificultati si obstacole in drumul sau, fiecare punandu-i caracterul la incercare, fiecare intarindu-i hotararea, fiecare sporindu-i capacitatile si fortele. A trecut timpul si, cu determinare si ceva noroc, a ajuns in cele din urma la palatul tatalui sau.
Tatal a fost atat de incantat sa descopere ca fiul sau adoptase misiunea de a elibera lumea de monstri , incat i-a daruit un arc si o sageata fermecata.Astfel inarmat, tanarul razboinic a plecat in cautarea si eradicarea monstrilor care inspaimantau poporul sau.
Nu a strabatut cale lunga si l-a si intalnit pe Monstrul Foamei. Si-a ridicat arcul si sageata ,le-a indreptat catre inima monstrului si a strigat:
-Pregateste-te sa mori.Multor oameni le e foame din cauza ta. Ii faci sa se chinuie si sa simta un disconfort. Te voi elimina si ii voi elibera de foame.
Monstrul s-a uitat in ochii lui si l-a intrebat:
-Sigur asta vrei? Recunosc ca le produc un disconfort oamenilor, dar gandeste-te si la ce beneficii le aduc . Fara senzatia de foame, nu si-ar dori sa plece in cautarea hranei lor. Fara foame, ar sta locului si ar muri. Le dau imboldul de a cauta mancare si a supravietui. Uita-te mai bine la modurile in care as putea fi util, in loc sa incerci sa ma distrugi. Inceteaza sa ma vezi ca pe un monstru si examineaza cum as putea sa tin oamenii santosi, multumiti si fericiti.
Tanarul razboinic a intuit adevarul care rezida in cele spuse de monstru. Poate ca nu era chiar atat de monstruos, in definitiv, iar disconfortul oe care-l crea isi avea si beneficiile-i esentiale.Drept urmare, tanarul razboinic a crutat viata monstrului, gandindu-se ca poate era mai bine sa se arate prietenos fata de el, decat sa-i distruga forta.
Mia tarziu, a dat de monstrul Iernii. Iata un monstru care trebuia cu siguranta sa fie eliminat, asa ca si-a ridicat arcul si sageata.
-Aduci frigul si intunericul in viata poporului meu, l-a provocat. Ne faci sa tremuram de frig, si, uneori, esti atat de inghetat , incat oamenii mor. Trebuie sa te distrug.
-Da, a replicat monstrul iernii. Ce spui tu este corect .Aduc eu frigul si intunericul in vietile voastre, dar gandeste-te cata nevoie aveti de mine. Aduc si ploaia care va umple raurile, va uda culturile si va adapa animalele pe care le vanati. Pregatesc drumul pentru caldura si frumusetea primaverii. Fara mine, nu ar exista primavara si fara primavara animalele de care aveti nevoie pentru hrana si imbracaminte nu s-ar imperechea si nu s-ar reproduce.
Tanarul razboinic si-a dat seama ca ceea ce spunea monstrul iernii era adevarat. El nu reprezenta numai frigul si relele, asa cum il percepuse mai intai, ci oferea si multe de care poporul sau avea nevoie. Daca oamenii s-ar putea bucura de aceste beneficii, mai degraba decat sa se gandeasca doar la frig si mizerie, vietile lor ar fi mai bogate. Asa ca i-a crutat viata si s-a aratat prietenos fata de el.
Tot continuandu-si drumul, a intalnit Monstrul Suferintei.
-Aha! a strigat tanarul razboinic In fine am gasit un monstru de care umanitatea se poate dispensa. Nimeni nu vrea sa sufere. Pregateste-te sa te ucid!
-Stiu ce gandesti, a spus monstru suferintei. Crezi ca le produc oamnilor durere inutila, chin si nefericire. Consideri ca le-ar fi mai bine fara mine. Dar te-ai gandit vreodata la beneficiile pe care le aduc oamenilor? Datorita mie oamenii invata, cresc si se dezvolta. Iti amintesti cand, copil fiind, apropiai mana prea tare de foc si simteai durerea caldurii? Suferinta ta era scurta dar ai invatat din experienta ta. Acea invatatura te-a protejat , poate chiar ti-a salvat viata. Oamenii cresc prin suferinta. Ei invata din suferinta lor. Ca ma placeti sau nu aveti nevoie de mine.
Tanarul razboinic si-a coborat arcul, caci descoperise un alt adevar. Nimanui nu-i place sa sufere sau sa simta durere, si ,totusi era ceva paradoxal aici. Prin durere invatam sa evitam durerea si sa evoluam din aceasta experienta. Prin suferinta invatam sa evitam suferinta si descoperim ceva despre atingerea fericirii. Chiar si suferinta isi are rostul ei, daca invatam cum sa tragem foloase de pe urma ei. Tanarul razboinic si-a schimbat scopul misiunii care-l atrasese initial. Telul sau era acum sa se arate prietenos fata de ceea ce crezuse ca erau monstri , caci avea multe de invatat de la ei .”
Despre povesti aici :
Asadar, dragilor, monstrii nu exista decat in mintea noastra. Daca ne permitem sa ii cunoastem, sa ii ascultam , sa ne apropiem de ei si sa ii privim dintr-o alta perspectiva , vom constata ca au rolul lor bine stabilit care ne ajuta sa crestem, sa ne dezvoltam , sa ne maturizam.
Revenind la un post anterior, in care spuneam ca nu exista bun/rau , constatam ca tot ce se intampla in viata noastra doar Exista , fara etichete, astfel incat noi sa le punem cap la cap ca intr-un puzzle complicat . Imaginea reintregita se reflecta asupra noastra ca oameni, imbogatiti de experiente.
