Jocul este cea mai naturala modalitate terapeutica a copilariei, jocul este vindicator.
Joaca este pentru copii ceea ce vorbirea este pentru adulti. Este un mediu pentru exprimarea sentimentelor, pentru explorarea relatiilor, descrierea experientelor, marturisirea dorintelor si implinirea de sine.
Problemele pe care copiii le experimenteaza nu exista separat de persoana lor. Astfel, terapia prin joc egaleaza structura interioara dinamica a unui copil printr-o la fel de dinamica metoda.
Indiferent de alte roluri pe care le poate avea de-a lungul dezvoltarii copilariei, acesta il foloseste ca si metoda de compensare in situatii de infrangere,suferinta, frustrare, deci cu rol catarhic.De-a lungul procesului indelungat si amplu al maturizarii, copilul trece prin perioade de manifestare a impulsurilor difuze, impracticabile din punct de vedere cultural si biologic, impulsuri care pot avea o natura agresiva si care nu-l pot apara sa nu se ataseze de cercul apropiat al protectorilor sai.In acest sens sarcina maturizarii este de a depasi intr-o maniera constructiva aceste atasamente permanente din punct de vedere emotional si instinctual ,o data cu inlaturarea nevoii de protectie a copilului.
Daca vom putea stabili un limbaj comun al jocului, care sa includa “dialectele”cultural si de varsta, vom putea clarifica de ce anumiti copii trec fara consecinte prin episooade de tip nevrotic si de ce copiii nevrotici de timpuriu par a fi atins un asa numit impas.Acesta devine un obiectiv important in conditiile in care exista o crescuta constientizare atat a extinderii tulburarilor mentale, cat si a impracticabilitatii si limitelor tehnicilor si modalitatilor terapeutice.In orice caz, toate indiciile converg spre considerarea copilariei ca cea mai potrivita perioada de corectie.
Ludoterapia reprezinta o tehnica prin care modalitatea naturala de expresie a copilului-jocul- este utilizata ca modalitate terapeutica in asistenta copilului cu probleme emotionale.Ea ii permite copilului sa actioneze direct asupra lumii , la o scara redusa, jucandu-se cu materiale si obiecte alese cu grija ,sub indrumarea adultului ,copilul isi scoate la lumina trairile, emotiile ascunse pentru a putea fi constientizate si intelese.Educatorul trebuie sa accepte orice ar spune sau orice ar face copilul ,caci acesta are nevoie sa simta ca se poate manifesta liber si deschis intr-o atmosfera calda, prietenoasa, nonpunitiva.
Oferindu-li-se oportunitatea, copiii isi vor exterioriza sentimentele si nevoile intr-o maniera similara adultilor. Desi dinamica expresiei si modalitatea de comunicare sunt diferite pentru copii, exprimarile (teama, satisfactie, manie, fericire, frustrare, multumire) sunt similare cu cele ale adultilor. Copiii pot intampina dificultati considerabile in a exprima ceea ce simt sau in ce fel experientele traite i-au afectat. Daca sunt lasati totusi, in prezenta unui adult caruia ii pasa,n o persoana sensibila si care sa manifeste empatie, copiii isi vor dezvalui sentimentele interioare, prin intermediul jucariilor si al materialelor pe care ei le aleg, prin ceea ce fac cu acestea sau cum se joaca cu ele, de asemenea si prin povestile pe care le interpreteaza.
Procesul de terapie prin joaca poate fi vazut ca o relatie intre terapeut si copil, relatie in care copilul utilizeaza jocul pentru a explora lumea sa personala si pentru a realiza contactul cu terapeutul intr-un mod care asigura siguranta copilului.
In acelasi timp ,terapia prin joc constituie o modalitate dinamica de interventie care incurajeaza copiii si parintii sa se angajeze in activitati expresive comune,prin integrarea miscarii ,a jocului dramatic, a activitatilor artistice, a dansului si cantecului.Este utilizata pentru a-i ajuta pe parinti si copii sa-si manifeste expresivitatea creativa si flexibilitatea in viata de zi cu zi, dar si pentru a-I ajuta sa se manifeste simbolic-metaforic , atunci cand apar dificultati de relationare.
Deoarece lumea copilului este o lume a actiunii si activitatii, terapia prin joc asigura terapeutului posibilitatea de a patrunde in lumea copilului. Copilul nu este impiedicat sa discute despre ceea ce s-a intamplat; mai degraba, copilul, in timpul jocului, lasa sa iese la suprafata experientele trecute si sentimentele asociate. Daca motivul pentru care copilul a fost dus la terapeut este comportamentul sau agresiv, mediul de joaca da terapeutului oportunitatea de a experimenta agresiunea, pe de o parte in timp ce copilul loveste o papusa sau incearca sa il impuste pe tarapeut cu o arma si pe de alta parte sa il ajute pe copil sa invete auto-controlul folosind procedurile terapeutice potrivite a stabili limitele.
Terapia prin joc asigura copilului oportunitatea de a exterioriza, in timpul jocului, experiente si sentimente asociate. Acest proces va permite terapeutului sa experimenteze, intr-un mod personal si interactiv, dimensiunile universului interior al copilului. Aceasta relatie terapeutica asigura o dezvoltare dinamica si vindecarea copilului.
In concluzie terapia prin joc trebuie sa fie bazata pe incredere ,pe alianta terapeutica, pe o atutudine empatica si deschisa, calda si suportiva a adultului , pe contactul real si natural , mulat pe realitatea cotidiana a existentei copilului.
