P17: Sa dam drumul trecutului!

Puneti oamenii inaintea principiilor!

Lasati trecutul in trecut!

Doi calugari au pornit intr-o calatorie spirituala prin munti. Voiau sa afle mai multe despre ei insisi si despre relatia lor cu lumea. In acest scop, se indreptau spre o manastire indepartata, unde un dascal renumit impartasea invataturi despre dezvoltarea spirituala.

Nu toate calatoriile sunt floare la ureche, iar calugarii nu erau siguri de ceea ce se afla in fata lor, dar s-au asternut la drum in convingerea ca scopul merita orice dificultati le-ar fi fost dat sa intampine. Daca ar fi crescut in teama evenimentelor neasteptate care ar fi putut sa-i pandeasca sau daca imaginatia lor ar fi proiectat provocari in obiecte de frica si groaza, poate ca ar fi decis sa nu se aventureze vreodata dincolo de peretii protectori ai caminului lor monastic. Numai faptul ca au avut mereu limpede in minte tinta lor i-a pregatit pentru aa face fata greutatilor si a-si incepe calatoria de descoperiri.

Nu a trecut mult, si au dat piept cu prima provocare. Un rau turbat le bloca drumul. In vreme ce stateau locului, cercetand cum si pe unde sa-l treaca mai bine, ceva le-a distras atentia. Dincolo de mugetul apelor furioase puteau sa distinga niste suspine triste si disperate. Dupa ce au cautat putin, le-au gasit sursa. O femeie se ascundea in adapostul unei roci, plangand in hohote violente.

-Am fost atacata si jefuita, a rostit printre lacrimi si suspine. In timp ce ma intorceam de la piata cu singura hrana pe care si-o putea permite familia mea in saptamana urmatoare, o banda de hoti m-a atacat. Mi-au furat cumparaturile si, amenintandu-ma cu cutitul, m-au pus sa le dau majoritatea hainelor mele, lasandu-ma aici tremurand de frig, singura si aproape goala.

Primul calugar, plin de compasiune si fara a ezita o clipa, si-a scos stratul exterior al straielor sale monahale.

-Uite, ia asta, i-a oferit, infasurandu-i-o gingas in jurul umerilor.

Apoi a intrebat-o cam pe unde se afla sotul ei.

-Dincolo de rau si la cativa kilometri in susul malului, la dreapta, i-a raspuns femeia.

Calugarul a intrebat-o daca voia sa fie traversata raul in sus ca sa fie sigura ca ajunge cu bine si uscata pe malul celalalt. Dupa ce femeia a consimtit, a ridicat-o in brate si a trecut astfel raul cu ea, lasand-o delicat la pamant pe partea cealalta. Apoi a condus-o pe tanara femeie in satul ei, la cativa kilometri in sus pe mal, preocupat sa nu i se intample vreun alt necaz pe drum. Chiar inainte sa intre in sat, a scos cantitatea modesta de mancare pe care o cara pentru propria lui calatorie si i-a dat-o ei.I-a urat liniste si fericire, inainte de a se intoarce si a-si vedea mai departe de drumul lui.

Al doilea calugar nu a mai putut sa-si retina emotiile.

-Ce ai facut? l-a intrebat, nevenindu-i sa creada. Am depus juramant de celibat.Am jurat sa nu atingem femeile sau sa avem contact cu ele. Iar tu ridici o femeie pe jumatate goala, o iei in bratele tale si o cari prin rau. Te-ai angajat intr-un act de intimitate cu o femeie cat se poate de neadecvat unui calugar.

Primul calugar a deschis gura ca sa raspunda, dar companionul lui de drum nu i-a lasat timp.

-Ai insotit-o de-a lungul malului pana in satul ei. M-ai facut sa merg cu tine.Ai adaugat kilometri si kilometri la calatoria noastra. S-ar putea sa pierdem astfel o parte din invatamintele maestrului. In plus de toate astea, i-ai dat mancarea ta si straiele tale. Avem nevoie de ele in calatorie. Fara de-ale gurii si o sutana sa-ti tina noaptea de cald, s-ar putea sa nu ajungem niciodata pana la manastire. Toata calatoria noastra ar putea sa fie distrusa. S-ar putea sa nu mai beneficiem deloc de invataturile maestrului despre dezvoltarea spirituala.

Timp de ore si ore in sir, calugarul a continuat sa-l dojeneasca pe drum pe colegul sau milostiv. In cele din urma, calugarul care purtase femeia la trecerea drumului s-a oprit. Si-a privit grijuliu companionul in ochi si i-a spus:

-Eu, macar, cand am ajuns la malul celalalt, i-am dat drumul.”

Despre povesti aici:

 

A fi om, a avea compasiune si empatie, a ajuta si a intelege un seaman cand are nevoie conteaza mai mult decat orice angajament luat .

Pe de alta parte, a trai in prezent, a trece peste experientele trecute este de dorit. Gandurile, ruminatiile impiedica dezvoltarea sanatoasa si te tin captiv intr-un timp trecut.